marți, 22 septembrie 2009

Ceea ce des gust plin de dezgust




Nu trece zi fara sa-l vad pe "el grande oratore" la televizor. Stam si ne uitam in gura lui de parca ne asteptam sa gasim un numar cel putin dublu de masele de minte. De MARE minte, luminata pe masura simplitatii numelui sau parca desprins din bancurile "baietzesti" spuse la bodega din coltul blocului : Gigi.

Parcarile. De fapt, inexistenta lor. Ajungi sa te strecori la zece-mii-de-strase-departare de unde ar trebui sa ajungi doar pentru a parca legal. Unde mai pui, ca la locul faptei, te mai asteapta si vre-un maturator sau betiv care te "ghideaza" si se-asteapta sa-i dai 1-2 Ron ca sa nu aiba vreo reactie disproportionata asupra mult-iubitului tau vehicul.

Si ca sa ramanem in perimetrul rutier, strazile si drumurile, frate. La noi totul arata ca dupa bombardament. Recent sau la ceva timp. Recent cand strada e facuta pilaf ca asa e la noi. Si "la ceva timp" cand se-apropie vre-un scrutin si mai-marii aleg sa se faca fericiti unii pe altii prin diverse contracte si subcontractari de reparatii.

Fenomenul televiziunii-garsoniera care isi face profit numai din sms-uri-le trimise de cei care cred ca scapa de anonimat doar pentru ca-si vad numele 2 secunde pe sticla, asta schimbandu-le complet perspectiva asupra vietii. Din pacate nu si perspectivele.
"Respectiva" beneficiaza acum de studiouri incapatoare pentru a prolifera un si mai mare volum de prostie si prost-gust. Dandu-si seama de importanta specularii fusului orar din miez de noapte, posturile concurente au contraatacat tot cu prost-gust, ceea ce ma face sa concluzionez un singur lucru : telespectatorii insomniaci sunt fie luati de prosti, fie sunt prosti de-a dreptul din moment ce fac rating respectivelor "dughene de audiovizual".

Dezorientarea din mainstream-ul muzical romanesc. Toata lumea are impresia ca ar canta altceva decat o face. Toate trupele dance cred ca interpreteaza house doar pentru ca au in denumire cuvantul “DJ”, adaptat pe principiul caviarului servit cu mustar. Sunt sigur ca habar n-au de diferenta dintre cele doua genuri, cultura lor muzicala rezumandu-se la a cauta pe Google istoricul numelor mari care mai trec si pe la noi. Daca i-ai fi intrebat de Massive Attack sau Orbital anu’ trecut, te-ar fi intrebat probabil daca Brad Pitt joaca in "ele".

Pirateria. N-o condamn, chiar dimpotriva, o practic si o inteleg. 99% din ce am pe hard e piratat si asta nu e normal. Ne-am obisnuit sa piratam orice. De ce ? Pentru ca nu avem accesul financiar si cultural la lucrurile de calitate. Ca dupa ce mananci, parca ai asculta si o muzica. Numai ca noi n-avem bani decat pentru prima parte. Pana la urma e vorba de prioritati. Traiasca mancaciosii afoni dezinteresati de orice altceva !