sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Franturi matinale-n spatiu inchis

Ma trezesc cu perspectiva tavanului pe care zace intr-un confort vizibil o insecta imposibil de catalogat. Recunosc, in generala asteptam orele de bio ca masculul decalotarea. Trebuie sa-mi fac curaj sa ma duc pana la baie pentru ca organismul imi comunica nevoia matinala. Fac abstractie de el in speranta ca nu are o latura feminina foarte dezvoltata si nu ma va cicali la cap...cu alte cuvinte, imi fortez norocul.
Aud dialoguri caracteristice unei renovari din apartamentul de langa: "Costele, nu mai da-n tamplarie ca fomistu', ne pun astia s-o platim, ce dreaq!". "Astia" fiind un cuplu de varsta a 2a (cu indulegenta) care-a asteptat moartea babacului ei pentru a pune mana pe apartament, dupa care sa se laude pe scara blocului-habitat ca i-au "facut fetii casa".
Ma ridic din pat, ma intind, ma scarpin in voie...un inceput de zi promitator. Ma uit pe geam si vad coada formata la Loto. Am pus si eu cu astia de la servici. Nu cred in posibilitatea de a castiga, dar fiecare integrare intr-un colectiv isi are pretul ei...traim intr-o ipocrizie generala si nu are rost sa ne ferim de-a o spune. Cel mai bine investiti 150 de mii ai mei, cum ar spune unu' care fura replici-stereotip din filme si le introduce in cotidianul propriu pentru a resimti o satisfactie ce denota un adevarat fetis verbal.
Ajung in baie, ma spal pe fatza si toata perspectiva se schimba...dupa dus trebuie sa plec sa rezolv lucruri de care n-am avut timp in timpul saptamanii. Fuck that. Week-end-ul n-are 2 zile, prieteni, ci doar 1a. Un alt adevar contemporan. Sper sa nu mi se fi terminat sosetele curate pentru ca nu e nimic mai jalnic decat sa le iei pe cele de ieri in care ai zacut 10 ore. Inchid mess-ul vazand un status dureros de concludent: "Cand imi doresc un lucru il si obtin". Sa cred ca ti-ai dorit foarte putine pana acum?




sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Deja-vu + mici doze de fictiune = regasire generala

E vara, nu mijlocul verii, ci fix dupa...perioada aia najpa cand toti banii de plimbat, luat tzoale si alte chestii de bun-simt "monden" s-au dus. Astepti sa-ti vina avansul daca ai vre-un job sau sa se indure babacu' sa-ti arunce o bacnota de preferat mova macar. Evident cu scarba fata de progenitura care numai datorita legilor nationale trebuie sa-i mai poarte si numele. Lucru de care poate ar fi fost mandru daca n-ai fi intrat la "privata" in loc de aseu' sau macar sa fi dat si tu la facultatea aia d'a facut-o el, sa ti se zica pe scara blocului 30 de ani de la pensionare tot "dom' inginer".

Pe scurt, e inca vara si nu prea ai bani. O arzi dubios d-economicos dupa ce cu o saptamana inainte simteai cum creste testosteronu'-n "glande" cand comandai la bar "whiskey cu red bull" si faceai cinste vre-unei "aratari" care-l avea pe vino-ncoa' in doze maximale.., dar doar in lumina difuza...dupa cum aveai sa constati a doua zi dimineata. Deci vino-ncoa', dar da-te-ncolo!

Te anturezi la baute domestice finantate prin austerul "mana de la mana" si te simti foarte bine asa, cu toate ca ai o conditie fizica de "tzestoasa naufragiata" care refuza sa "stea la carapace" doar pentru ca e terifiata de gandul ca boemia se va diminua si isi va relua aceeasi rutina zilnica: va da ochii cu oagarii de la facultate cu care nu schimba "multisilabic" decat "dai si mie proiectu' ala?"/"da si mie! macar de-un 5 sa fac". Va reveni la munca unde sefa va tine neaparat sa-i dea "trezirea" incarcandu-l cu sarcini, doar-doar l-o vedea in 4 labe, pozitie din care i-ar putea studia si mai bine...talpile. Ajuns acasa, se va refugia pe mess, va trage "cu inanitzie" de pe DC, va consulta obsesiv rating-urile de pe IMDB, isi va consuma ultimele minute gratuite sunandu-l pe unu', dar nu mai mult "ca costa"...si-ntr-un moment care-l va lamuri ca toate astea sunt in zadar, iar plictisul a pus stapanire pe el, va concluziona: "bah, ce tare a fost asta-vara!".

miercuri, 9 ianuarie 2008

Bagand degetele pe gatul stereoTIPiei

 Cu riscul de a-mi atrage catalogari sau "etichete"(ca o ironie, avand in vedere post-ul precedent), ma voi pronunta absolut voluntar in legatura cu...ea, dar nu orice ea.
Ea = un cumul de cunostinte cu valori minimale prinse din surse de informare care neaparat se "asorteaza" cu "conceptul de roz". Un exemplar "pestrit" in "pestritimea generala". Deci "ea"= comuna. O comuna(dar nu Voluntari) care in momentul in care se vede nevoita sa se prezinte isi incepe monologul prin inegalabila   introducere plina de substrat : "Sunt o tipa care..." + detalii...cacao-la-litru sau chiar la  kilometru' (depinde de ce imagine v-am indus).
Si uite asa, prezentarea se transforma intr-o auto-caracterizare la sfarsitul careia ar trebui sa ramai eminamente complexat de siguranta-de-sine a "raritatii" din fata ta.
Daca nu esti cu nivelu' hormonal in tavan si nici alcolemia nu-si pune amprenta pe propria-ti ratiune poti face o analiza edificatoare. Excludem deci si cazul in care esti vre-un cocalar retard care se bucura la "fondante".
Identificam "tipa" ca si cuvant-cheie si dezvoltam: acest TIP de tipa, ca si celelalte, cauta un tip, dar nu orice TIP de tip ci pe-acel tip aTIPic prin "accesoriile" de ultimul TIP pe care i le asigura la cereri stereoTIP, dar care nu trebuie sa se prinde la orice...mic terTIP.
Cata' adunatura de TIPi doriti a rezultat... eu deja as suspecta-o de un ortodoxism incert.


PS: Evident, nu-l va gasi si se va consola cu Giani intalnit in intersectie la Obor, care a cucerit-o cu Nova lui pimpin'-fost-taxiu, iar viata lor de cuplu va fi presarata cu evenimente pe langa care lovitura cu sataru'-n cap e un gest de-o certa finete.
Asa ca, si tu cocalarule retard, daca dai peste o asemenea "gazela" nu te lega la cap, fii sincer cu tine insuti ca-n momentele de reala profunzime cand aplecat fiind, te uiti printre genunchi in oglinda din spatele tau...fix in propriul dos.

duminică, 6 ianuarie 2008

Etichetand random

  • Brutus - exemplu de modus operandi pentru multi contemporani;
  • Renul Rudolph - apare mereu in contetxt cu Mos Craciun, viceversa nefiind valabila(cred ca-n sinea lui il uraste pe "babac");
  • McDonald's - un Cernobîl cu filiale;
  • Mike Skinner - un junkist care le spune foarte bine "pe bune";
  • Fix Alert - un proiect ce-a mers "la fix", fiind realizat de un om fara fixuri;
  • LoredanaGroza - o diva fake obosita ce se simte bine asa pentru ca atributul din urma o aduce si mai aproape de ceea
    ce vrea sa para(hint: Frozen - de parca n-ar stii pana si babele care vin la coafor sa-si puna bigudiuri in peruci);
  • Adidas - "trifoiul" ruleaza;
  • Andrei Gheorghe - un ipocrit mereu in cautare de notorietate prin atitudini si luari de pozitie deloc solid argumentate, doar de dragul de a fi "altfel". Vrei sa-l injuri? Fa-l "comun";
  • Edward Norton - incerc sa-mi amintesc un film prost in care a jucat, dar nu reusesc...si nu e memoria mea de vina;
  • Mini Cooper - 4 roti cu personalitate. Acelasi lucru il cred si despre caruta;
  • Laura Andresan - gretos de sincera;
  • DJ Premier - un adevarat vizionar. Pseudonimul lui ma face sa ma gandesc cum ar suna "DJ Presedinte";
  • Fosta berarie "Gambrinus" - un loc care cu putin efort financiar si intelectual in sensul de "viziune sanatoasa" ar putea fi capitalizat eficient;
  • Gigi Becali - unu' care-l face pe Vadim sa para sanatos;
  • Wrestling - un sport practicat si urmarit de dobitoci;

vineri, 4 ianuarie 2008

O simpla stare de spirit

Ai avut vreodata senzatia de "same ol' same" ? Daca zici ca da, iti zic ca ai avut-o mai des decat crezi, iar daca zici ca nu, iti spun ca ai avut-o deja de prea multe ori ca sa o mai bagi de seama.
Ducem o existenta secventiala fara sa o constientizam macar. Dam drumul la TV unde vedem aceleasi figuri antipatice care nu fac altceva decat sa reproduca ce li se spune, dar nu oricum, ci sub aura de informatori ai natiunii, analisti si aducatori de "lumina" pentru minti prea stoarse si obosite de cerintele societatii moderne pentru a mai putea gandi pentru ele insele.
Suntem momiti cu job-uri aducatoare de satisfactii financiare evolutive menite sa satisfaca nevoi cu un ritm de crestere si diversificare superioare, nevoi inventate si impuse de un sistem ce vrea sa ne ia si ultima picatura de uman. Ne sunt exploatate snobismul si "pretiozitatea" prin "bombardamente" in masa cu brand-uri, label-uri si trenduri. Gandeste-te! de cate ori pe an ti-ai consultat garderoba constatand la final ca jumate din ea n-o mai porti de doua veri?
Nu legalizam "iarba" dar comercializarea tutunului are consecinte ce dau valori cinice mortalitatii anuale. Desigur, e mai usor sa fumam decat sa venim "tripati" la servici, productivitatea si implicit economia ar avea de suferit.
Ne sunt oferite sute de alternative pentru a ne distrage atentia de la lucrurile cu adevarat importante.
Posturi de televiziune, industria cinematografica in care se investesc miliarde, sportul capitalizat prin orice metoda, chiar si prin doping de masa. Prin entertainment ne "tragem sufletul" zacand pe canapea in week-end-uri si pregatindu-ne pentru inca 5 zile de "tras" nu numai pentru noi, ci de cele mai multe ori pentru interesele altora.
Ni se spune ca spatiul locuibil pe Terra e din ce in ce mai limitat, dar cei care fac jocurile au proprietati de zeci de kilometrii patrati in zone ca Aspen.
Auzim de zeci de ani ca se fac cercetari pentru combaterea cancerului si a SIDA dar nimic nu pare(cu accentul pe acest cuvant) sa inainteze.
Lasam la o parte razboaiele desfasurate in ultimii 50 de ani care doar pentru ca n-au fost mondiale au fost mai usor acceptate, in special de opinia publica neimplicata. Traiasca industria de armament si diriguitorii ei!
Cu ochii larg inchisi...o simpla stare de spirit permanenta.

joi, 3 ianuarie 2008

Pozitivitate prin "postivitate"

De cate ori n-am primit/emis/auzit pana acum fraza:"Gandeste pozitiv !" ? Iar cand am primit-o, reactia a fost macar inlauntrul nostru:"easy 4 u 2 say"; apoi cand ni s-a parut "nimerit" s-o emitem, uitand cu ipocrizie de mai-precedenta-reactie, am facut-o pe un ton empatic. E clar: credem in ea mai mult cand NU noi suntem cei ce avem nevoie de ea. Respectand ordinea ipostazelor, cand doar am auzit-o intr-un film, intr-o discutie "trasa cu urechea" sau pur si simplu accidental am ramas indiferenti. Logic, situatia nu se raporta nici la noi, nici la oameni apropiati noua, so "the hell with it! ain't my problem, dude".
Se pare insa ca am omis o ipostaza, dupa mine chiar cea mai importanta si cu cel mai mare efect, cea in care ne-o "auto-sugeram". Are cel mai mare efect pentru simplul motiv ca tine de fiecare sa-si gestioneze propriile greutati sau situatii tensionate. N-o va face nimeni in locul tau, e viata ta si trebuie sa ti-o "intretii" asa cum iti dicteaza propriul simt. Nu astepta maini intinse, umeri pe care sa plangi, creditele altora pe care sa le consumi pentru discutii de "soul-searching" purtate in stilul contemporan: la distanta. Trebuie sa "ne prindem" ca doar de noi depinde.

BUCURie colectiva

Bucurestiul sub zapada. Un context care in anii trecuti mi-ar fi stimulat imaginatia spre ipoteze destul de pesimiste in privinta bine-cunoscutei capacitati a organelor locale de a gestiona o eventuala criza. Numai ca acum e...liniste, cel putin in mine.
Ma bine-dispune vederea stratului autohton de 20 de cm capabil oricand sa nasca invidii in spatiul siberian(de parca aia ar vrea sa aiba zapada 6 luni pe an si chiar le-ar pasa ca noi "o avem mai mare, dom'ne").
Ma gandesc ca aceasta situatie e o bine-cuvantare pentru multi: pentru dom' primar (deliberat cu "p" mic) pe care poate-l mai vedem si noi intr-un exercitiu de aparare a intereselor municipalitii, sau macar de simulare a lui; pentru conducatorii firmelor ce au contracte permanente de intretinere a "metropolei", pe care macar 3 luni pe an sa-i simtim si noi mai "aproape" de ce ar trebui sa faca si , nu in ultimul rand, pentru conducatorii de masini de teren opulente - acum pot parea si ei indreptatiti, iar in vara cand isi vor lua injuraturile de rigoare in trafic pot avea "pe tzeava" replica:"ma-njuri acum, dar asta iarna eram singur pe sosele cu "mititica" asta 4 x 4" (iar la fraza asta va fi atasat si-un "fraiere" pentru a marca un dialog ce tradeaza o conceptie tipic romaneasca post-decembrista).
In concluzie, ne bucuram toti ca a nins, inclusiv amatorii de discutii complet amatoare(si ele) din coltu' blocului - "Incalzire globala pa' dreaq! Astia nu stiu ce vorbesc".

miercuri, 2 ianuarie 2008

Eu la "patrusizece" pe 2 ianuarie (contrar zilei si orei afisate, semn ca sistemul vrea sa ne incetineasca)

Ar trebui sa incep cu dorinte si urari pentru 2008, dar voi amana asta deoarece chiar acum cateva minute tocmai mi-am ars unicul bec functional din cele 2 ale lustrei din "vizuina". Probabil ar trebui sa ma simt o minte luminata zacand in intuneric...ei bine nu, monitorul isi savureaza triumful cu pixelii-lui-lipsa pe fundal de Morcheeba, daca mi-ar mai suna si mob-ul deja as avea 2 competitori in fata mea si as cadea pe un absolut dezonorant loc 3. De retinut ca n-o cred p'aia cu "cei din urma vor fi cei dintai", considerand-o o fraza formulata doar pentru ca suna bine de un "cineva" care a pierdut mai multe competitii decat cele la care a participat. Acestea fiind spuse...intrevad o perspectiva sumbra la orizont...e draci, mi-a placut prea mult replica ca sa n-o pun, semn ca superficialitatea acelui "cineva" se manifesta si la mine - nu pot decat sa sper ca voi fi si eu "cineva", nu?